Alegerea tarodului de mașină: găuri înfundate, găuri străpunse și cauzele reale ale ruperii tarodului
Diferența dintre tarozii cu canal elicoidal și cu vârf elicoidal, alegerea HSS-E sau HSS-E-PM, diametrul găurii de tarodat și reguli practice care previn ruperea tarodului.
Tarodul este una dintre sculele cele mai frecvent rupte și care consumă cel mai mult timp în atelier. Majoritatea ruperilor nu provin din calitatea tarodului, ci din alegerea greșită a tipului, diametrul greșit al găurii sau evacuarea deficitară a așchiilor. Acest articol își propune să clarifice alegerea.
Gaură înfundată sau gaură străpunsă? Unde merge așchia?
Prima întrebare în alegerea tarodului nu este tipul găurii, ci unde va merge așchia.
- Tarod cu vârf elicoidal (gun-nose): împinge așchia înainte, spre interiorul găurii. Se folosește doar la găuri străpunse. Deoarece canalele sunt drepte, corpul este mai rezistent, permițând avansuri mai mari și o durată de viață mai lungă.
- Tarod cu canal elicoidal: scoate așchia înapoi, spre operator. Singura alegere corectă pentru găuri înfundate. Unghiul de elice al canalului variază în funcție de material: aproximativ 15° pentru materiale cu așchie scurtă, 40–45° pentru oțel ductil și aluminiu.
- Tarod cu canal drept: adună așchia în canale; funcționează și la găuri înfundate pentru materiale care dau așchie pulverulentă, precum fonta și alama.
Introducerea unui tarod cu vârf elicoidal într-o gaură înfundată comprimă așchia la fundul găurii și rupe tarodul. Aceasta este cea mai frecventă greșeală.
HSS-E sau HSS-E-PM?
| Proprietate | HSS-E | HSS-E-PM (metalurgia pulberilor) |
|---|---|---|
| Tenacitate | Bună | Foarte bună |
| Rezistență la uzură | Bună | Superioară |
| Viteza de așchiere | Standard | Cu 20–30% mai mare |
| Utilizare tipică | Oțel general, aluminiu | Inox, oțel de înaltă rezistență, producție de serie |
| Cost | Mai mic | Mai mare, de regulă mai economic raportat la durata de viață |
Pentru operații care depășesc câteva sute de filete pe an, un tarod PM este de obicei mai ieftin, luând în calcul timpul de schimbare a sculei și riscul de rupere.
Diametrul găurii de tarodat: parametrul cel mai des neglijat
Pentru un filet M standard, diametrul găurii = diametrul filetului − pasul (exemplu: 8,5 mm pentru M10×1,5). Această valoare oferă aproximativ 75% din înălțimea filetului, nu 100%, și este corectă — a cere 100% din înălțimea filetului dublează cuplul la tarodare fără a aduce o creștere semnificativă a rezistenței.
- Gaură prea mică → cuplul crește, tarodul se rupe
- Gaură prea mare → filetul rămâne incomplet, șurubul lucrează cu joc
- La materiale ductile (inox, aluminiu) alegeți diametrul găurii aproape de limita superioară a toleranței
Șase reguli care previn ruperea tarodului
- Tipul corect: gaură înfundată = canal elicoidal; gaură străpunsă = vârf elicoidal.
- Gaura corectă: alegeți diametrul burghiului din tabel, apropiat de toleranța superioară la materialele ductile.
- Lungimea tarodului și jocul de fund: la gaura înfundată lăsați cel puțin 2–3 pași de joc sub lungimea filetului pentru conul de atac al tarodului.
- Tarodare sincronizată: pe mașinile moderne folosiți tarodarea rigidă (sincronizată); un mandrin flotant este necesar doar pe mașinile mai vechi.
- Răcire și lubrifiere: tarodarea este un proces cu frecare ridicată; dacă emulsia nu este suficientă, folosiți ulei de tarodare sau un tarod cu răcire interioară.
- Acoperire: TiN pentru uz general; TiCN și TiAlN pentru inox și oțel călit; la aluminiu preferați un tarod neacoperit, lustruit, sau TiCN.
Concluzie
Ruperea tarodului este mai degrabă o problemă de alegere decât o problemă de calitate. Când tipul găurii, materialul și diametrul găurii sunt corelate corect, chiar și un tarod standard HSS-E oferă o durată de viață lungă. Contactați-ne pentru a stabili tipul de tarod și parametrii potriviți pentru aplicația dumneavoastră.